Starea actuală a legislației europene menite să definească cadrul legislativ pentru investițiile sustenabile este cu siguranță cea mai avansată și bine definită în peisajul global actual.
Directiva privind Raportarea Durabilă a Sustenabilității Corporative (CSRD): noi orientări pentru raportarea sustenabilității
Stadiul actual al legislației europene destinată definirii cadrului legislativ pentru investițiile durabile este cu siguranță cel mai avansat și evidențiat în prezentul peisaj global.
În seria de legislații care fac parte din Pactul Ecologic European, inaugurat în 2018 și având ca scop să dea substanță Acordului de la Paris, Corporate Sustainability Reporting Directive (CSRD), stă ca o legătură între piața financiară și companii, cu obiectivul, pe de o parte, de a extinde divulgarea problemelor ESG ale companiilor corporatiste și IMM-urilor, în timp ce furnizează investitorilor rapoarte detaliate despre activitățile finanțate.
Pentru a atinge acest obiectiv, în 2020 CSRD este publicat ca propunere alături de reglementările privind Taxonomia și SFDR, în primul rând pentru a asigura că numărul de companii obligate să raporteze cu privire la problemele de sustenabilitate este extins, plasându-le alături de informațiile financiare într-un mod integrat.
Legislația, care este propusă ca o revizuire a preexistentei NFRD, are ca obiectiv declarat transformarea Uniunii Europene într-o "economie modernă, competitivă și eficientă din punct de vedere al resurselor, având ca scop eliminarea emisiilor până în 2050."
Pentru ca acest lucru să se întâmple și pentru a stimula și canaliza capitalul necesar, problema implementării sistemului de raportare existent referitor la problemele ESG, este centrală, pentru a permite firmelor financiare să respecte obligațiile SFDR și întreprinderilor să raporteze atât aspectele financiare, cât și aspectele ESG ale afacerii.
Conceptul de "materialitate duala" in raportarea privind sustenabilitatea
Cu CSRD, de fapt, este introdus conceptul de "materialitate duală", solicitând companiilor să raporteze două dimensiuni, respectiv din exterior către interior și din interior către exterior, unde, în prima, sunt luate în considerare factorii de mediu și sociali care afectează afacerea, iar în cea de-a doua sunt luate în considerare aspectele afacerii și impactul lor în termeni de mediu, social și guvernanță.
Pentru a delimita raportarea impactului, în CSRD rolul elementelor intangibile ale afacerii și raportarea acestora sunt plasate în mod inovator în centrul atenției, luând în considerare majoritatea investițiilor din sectorul privat în economiile avansate.
De fapt, este bine cunoscut faptul că elementele distincte ale activităților inovatoare se bazează în primul rând pe pârghiile de afaceri precum capitalul uman, proprietatea intelectuală, deținerea mărcii și alte acorduri și relații de afaceri și comerciale, care formează activele companiei și devine din ce în ce mai important să le poată contabiliza, în special din perspectiva raportării ESG.
Iată provocarea pe care factorii ESF ai investițiilor sunt chemați să o îndeplinească: să fie cheia centrală și punctul de contact pentru divulgarea ESG și investiția în elemente intangibile.
În acest sens și pentru a facilita comunicarea între diferiții actori din piețele financiare, după propunerea CSRD, Uniunea Europeană a cerut EFRAG să dezvolte seturi de proiecte pentru implementarea raportării privind problemele ESG, primul dintre acestea fiind depus și în formă de consultare până în august 2022.
Dacă un set de raportare poate fi definit în decursul anului conform așteptărilor, începând cu 2023 aproximativ 50.000 de companii la nivel european vor trebui să raporteze în termeni de sustenabilitate, furnizând piețelor financiare informații detaliate cu privire la unele probleme foarte sensibile aflate în centrul dezbaterii internaționale, cum ar fi vulnerabilitatea muncitorilor și reziliența lanțurilor de aprovizionare.
Care este obiectivul CSRD?
În definirea setului adecvat de rapoarte, obiectivul nu este doar de a reduce decalajul informațional între companii și piață, ci și de a reduce costul divulgării, o problemă care, împreună cu unele bariere culturale, încurajează companiile să prefere o raportare deficitară privind problemele ESG.
Provocarea constă tocmai în a face informațiile despre sustenabilitate comparabile cu informațiile financiare, prin tehnologiile digitale, deschizând totodată un nou tip de afacere care se extinde, bazat pe vânzarea de software care încorporează metodologii pentru calcularea scorurilor și ratingurilor ESG.
Evaluarea impactului, efectuată în timpul elaborării propunerii CSRD, a scos în evidență cele trei domenii asupra cărora se concentrează legislația, și anume:
- standardizarea informațiilor privind sustenabilitatea
- nivelul adecvat de asigurare sau audit,
- extinderea domeniului de aplicare de la 11.000 de companii cu minimum 500 de angajați conform NFRD la 50.000 de companii din Europa, cu minimum 250 de angajați (care sunt așteptate să raporteze începând cu anul fiscal 2023).
În plus, Comisia propune extinderea domeniului de aplicare și la IMM-urile listate, cu excepția microîntreprinderilor listate. Din motive de protecție a investitorilor, este deosebit de important ca aceștia să aibă acces la informații adecvate despre sustenabilitate din partea companiilor listate.
Într-adevăr, dacă IMM-urile listate nu raportează informații despre sustenabilitate, există riscul să fie excluse din portofoliile de investiții. Acest risc este susceptibil să crească pe măsură ce informațiile despre sustenabilitate devin din ce în ce mai importante pentru sistemul financiar.
Directiva privind raportarea sustenabilitații corporative: unde ne aflăm în prezent?
Comisia Europeană susține inițiativele G20, G7, Consiliul pentru Stabilitate Financiară și altele pentru a genera un angajament internațional în vederea dezvoltării unei baze de standarde globale de raportare privind sustenabilitatea (așa cum dorește să promoveze cu CSRD), contribuind la inițiativele internaționale de raportare privind sustenabilitatea.
Opțiunea preferată ca standard de raportare, care urmează să fie definită de EFRAG, este cel mai bun compromis între cele două posibile direcții de acțiune. Una dintre ele constă în cerințe de raportare detaliate și prescriptive, o cerință puternică de asigurare și un domeniu larg de aplicare, printre altele foarte eficiente în satisfacerea nevoilor investitorilor, dar cu siguranță mai costisitoare pentru companiile care o redactează.
Cealaltă variantă viabilă presupune cerințe de raportare mai puțin detaliate, precum și cerințe mai puțin riguroase de asigurare și un domeniu mai restrâns: aceasta ar fi mai puțin eficientă în satisfacerea nevoilor pieței financiare, dar ar fi și mai puțin costisitoare pentru redactori, cel puțin pe termen scurt.
Scopul CSRD și al EFRAG este de a obține cel mai bun rezultat prin furnizarea unui set adecvat de raportare, care să fie, de asemenea, potrivit în ceea ce privește obiectivele și costurile asociate.
Odată ce raportarea pentru divulgarea ESG prevăzută de CSRD este definită, obiectivul Uniunii Europene este precis și cuprinde toate informațiile privind sustenabilitatea într-un singur punct de acces european, așa cum este prevăzut în "Planul de acțiune pentru Uniunea Piețelor de Capital", care va contribui la alinierea nevoilor societății și a sectorului de productie, cu obiectivele pe termen mediu și lung urmărite de partenerii financiari prin investițiile ESG.
